Diagnostic
Tabloul clinic al sindromului burnout este multifactorial și poate fi descris ca un set simptome de disfuncție socială și de tulburări psihosomatice și somatice. Diversitatea simptomelor nespecifice ale sindromului burnout determină însă necesitatea unei abordări interdisciplinare. Burnout-ul are trei mari categorii de simptome ale stresului: epuizare fizică cu prezența simptomelor fizice, epuizarea emoțională cu simptome legate de atitudini și sentimente și simptome comportamentale cu productivitate scăzută, insatisfacție la locul de muncă.
Nu există metode bine studiate pentru a stabili diagnosticul de sindrom burnout. Sunt disponibile o serie de chestionare pentru auto-evaluare, cel mai frecvent utilizat fiind „Maslach Burnout Inventory” (MBI), disponibil pentru diferite grupuri profesionale, însă nu este acreditat pentru a fi folosit ca test diagnostic. Majoritatea chestionarelor disponibile nu sunt capabile să distingă dacă simptomele sunt provocate de burnout sau de alte tulburări mintale, precum depresia, anxietatea, sindromul de fatigabilitate cronică.
Diferența dintre burnout și stres
Stresul este rezultatul unei tensiuni pasagere, pe când burnout-ul al unei tensiuni continue, permanente. Burnout-ul poate fi considerat stadiul final al unei rupturi de adaptare, care rezultă dintr-un dezechilibru pe termen lung între exigențe și resurse, deci al unui stres profesional prelungit.
Stresul există independent de burnout, pe când acesta din urma este indispensabil legat de stres. Stresul bine gestionat poate fi depășit. În schimb, stresul incorect sau prost gestionat se transformă în burnout.
Burnout-ul conține mai multe aspecte obiective, sociale. În burnout, caracteristicile și constrângerile reale ale vieții profesionale trec în prim-plan. Burnout-ul apare atunci când individul nu mai face față constrângerilor profesionale.
Depresie versus burnout
Există mai multe boli care au trăsături similare cu sindromul burnout, dintre care depresia. Atât sindromul burnout, cât și depresia includ oboseală excesivă, tristețe accentuată și performanțe reduse la locul de muncă. Însă, unele caracteristici ale sindromului burnout sunt specifice. În primul rând boala apare, în majoritatea cazurilor, pe fondul unor probleme la locul de muncă. În cazul depresiei, gândurile negative sunt legate de toate aspectele vieții.
Alte simptome ale depresiei includ o stimă de sine scăzută, un sentiment de inutilitate a vieții și tendințe suicidale. Acestea nu sunt simptome tipice ale sindromului burnout. Așadar, cei care suferă de extenuare profesională nu au întotdeauna depresie. Cu toate acestea, sindromul burnout crește șansele de a deveni depresivi.
Tratament și prevenție:
Burnout-ul nu este o condiție permanentă. Schimbarea anumitor factori de la locul de muncă, mediul de lucru suportiv sau dezvoltarea anumitor abilități de adaptare, determină de multe ori „dispersarea” epuizării. Gestionarea burnout-ului ține atât de companie cât și de angajat.
Printre aspectele care țin de organizație se numără:
- programe de asistare a salariaților
- traininguri de management al stresului
- intervenții punctuale în situatii de stres
Printre aspectele care țin de individ:
- gestionarea problemei sursă
- evaluare a adaptării
- setarea limitelor și evitarea suprasolicitării
- suport social
- prioritizare atât la locul de muncă, cât și în viața de zi cu zi
- odihnă, sport, alimentație sănătoasă
- timp liber pentru activități relaxante (yoga, mediatație, tehnici de mindfulness)
- deconectare
- reglare emoțională
- angajarea într-un proces terapeutic